Thèse Année : 2024

Cultivating the Post-Socialist City : Urban Agriculture in Bucharest, Between Rural Heritage and Urban Transformations

Cultiver la ville post-socialiste : L’agriculture urbaine à Bucarest, entre héritage rural et transformations urbaines

Cultivarea orașului post-socialist : Agricultura urbană în București, între moștenire rurală și transformări urbane

Carmen Rafanell
  • Fonction : Auteur correspondant
  • PersonId : 1487155

Connectez-vous pour contacter l'auteur

Résumé

In the context of sustainable development challenges, the relationships between cities and food production are being reconfigured. Urban agriculture is emerging as a new tool to address environmental and climate issues, particularly in European cities. Around the 2010s, in Romania, approximately half of the population still produced a portion of their own food—a proportion similar to that of some Western European countries at the time of the establishment of the Common Agricultural Policy. The capital, Bucharest, has a long agricultural heritage that has endured for several centuries through food self-provisioning practices, maintained within domestic spaces or in informally occupied areas. Gardening and livestock farming have served as a means for populations of peasant origin to maintain a connection with the rural world after moving to the city, but they have also represented a survival strategy to cope with shortages and crises, particularly at the end of the socialist period and during the post-socialist transition. This urban geography thesis aims to analyze these urban agricultural practices through the lens of an ever-changing post-socialist city—the capital of one of the last countries to join the European Union. The thesis examines the residents' ability to perpetuate and renew practices and ways of dwelling derived from the rural world in a context marked by significant land, social, and economic constraints. By analyzing how conflicts emerge around urban agriculture between distinct ways of conceiving, practicing, and inhabiting the city, the thesis contributes to a broader reflection on vernacular modes of appropriation of urban space. The thesis combines a qualitative approach inspired by ethnography, including interviews, observation, mapping, and remote sensing. From a critical perspective, this approach places central emphasis on the actors—residents, institutional bodies, and private entities—who shape the city, and on the multi-scalar dynamics generated by the transition to a market economy and the adoption of a neoliberal governance model. The study of textual and archival sources enriches the analysis of recent developments with a historical perspective spanning several centuries. A diachronic approach reveals a historical concern of urban governments with the rural aspect of Bucharest, resulting in policies aimed at regulating agricultural activities or pushing them out of the city. This stance of urban elites continued after 1989, leading to a profound reconfiguration of the role of agriculture within the city. Urban sprawl, building densification, and permissive urban regulations have reduced the share of agricultural land, while lifestyle changes associated with the emergence of mass consumption have contributed to the abandonment of certain agricultural activities. The emergence of new community garden initiatives around the 2010s, which are more compliant with urban policies and modeled on Western examples, has led to competition among different models of urban agriculture. This thesis contributes to a better understanding of agriculture in Central and Eastern Europe. By challenging the notion that food self-provisioning practices there represent only a means of survival for poor populations, it underscores the necessity of considering cultural heritage and the underlying attachments to the maintenance of these practices.
Face aux défis liés au développement durable, les relations entre villes et production alimentaire se reconfigurent. L’agriculture urbaine apparaît comme un nouvel outil pour faire face aux problématiques environnementales et climatiques, en particulier dans les métropoles européennes. En Roumanie, au tournant des années 2010, encore environ la moitié de la population produisait une partie de son alimentation, une proportion proche de celle que connaissaient certains pays d’Europe occidentale au moment de la mise en place de la Politique Agricole Commune. Sa capitale, Bucarest, est porteuse d’un long héritage agricole qui perdure depuis plusieurs siècles au travers de pratiques d’autoconsommation, maintenues dans l’espace domestique ou dans des lieux occupés informellement. Les activités de jardinage et l’élevage ont constitué un moyen pour des populations d’origine paysanne de maintenir un lien avec le monde rural après leur arrivée en ville, mais elles ont aussi représenté une stratégie de survie pour faire face aux pénuries et aux crises, notamment à la fin de la période socialiste et pendant la transition post-socialiste. Cette thèse de géographie urbaine se propose d’analyser ces pratiques agricoles urbaines au prisme des transformations d’une métropole post-socialiste, capitale de l’un des derniers pays à avoir intégré l’Union européenne. La thèse interroge la capacité des habitants à perpétuer et renouveler des pratiques et un mode d’habiter issus du monde rural dans un contexte présentant de fortes contraintes foncières, sociales et économiques. En analysant la manière dont se noue, autour de l’agriculture urbaine, des conflits entre des manières de concevoir, de pratiquer et d’habiter la ville distinctes, la thèse contribue à une réflexion plus large sur les modes d’appropriation vernaculaires de l’espace urbain. La thèse croise une démarche qualitative inspirée de l’ethnographie avec des entretiens, l’observation, la cartographie et la télédétection. Dans une perspective critique, cette approche confère une place centrale aux acteurs (habitants, institutionnels, privés) qui font la ville, et aux dynamiques engendrées à plusieurs échelles par l’entrée dans l’économie de marché et la conformation à un modèle de gouvernance néolibérale. L’étude de sources textuelles et d’archives permet d’enrichir l’analyse des évolutions récentes avec un regard sur son histoire depuis le XIXe siècle. Une approche diachronique révèle une préoccupation historique des gouvernements urbains pour l’aspect rural de Bucarest, qui se traduit par des politiques visant à encadrer les activités agricoles ou à les repousser hors de la ville. Cette posture des élites urbaines perdure après 1989, conduisant à une reconfiguration profonde de la place de l’agriculture au sein de la ville. L’étalement urbain, la densification du bâti et des réglementations urbaines permissives ont réduit la part du foncier agricole, tandis que la transformation des modes de vie liée à l’apparition de la consommation de masse ont contribué au délaissement de certaines activités agricoles. L’apparition de nouvelles initiatives de jardins communautaires au tournant des années 2010, davantage intégrées aux politiques urbaines et calquées sur des modèles occidentaux, ont débouché sur une mise en concurrence de différents modèles d’agriculture urbaine. Cette thèse participe à une meilleure (re)connaissance de l’agriculture en Europe centrale et orientale. En rompant avec l’idée selon laquelle les pratiques d’autoconsommation y représentent uniquement un moyen de survie pour des populations pauvres, elle affirme la nécessité d’une prise en compte des héritages culturels et les attachements sous-jacents au maintien de ces usages.
Dezvoltarea durabilă impune reevaluarea relațiilor dintre orașe și producția alimentară. Agricultura urbană devine un instrument-cheie pentru a răspunde provocărilor climatice și de mediu, mai ales în metropolele europene. În România, la începutul anilor 2010, aproape jumătate din populație producea încă o parte din alimente, procent similar celui din Europa Occidentală în momentul adoptării Politicii Agricole Comune. Bucureștiul păstrează o lungă tradiție agricolă, evidențiată de practici perpetuate în spații domestice și terenuri ocupate informal. Activitățile de grădinărit și creșterea animalelor au constituit o modalitate prin care populațiile de origine rurală și-au menținut legătura cu lumea satului după migrarea în oraș, dar au funcționat și ca strategie de supraviețuire în perioade de penurie și criză, în special la sfârșitul epocii socialiste și după căderea regimului. Această cercetare explorează practicile agricole urbane din perspectiva transformărilor economice, sociale și politice care caracterizează Bucureștiul post-socialist. Analiza pune în discuție capacitatea locuitorilor de a păstra și adapta obiceiuri de locuire rurale, în ciuda constrângerilor economice și sociale. Prin investigarea conflictelor dintre diferite viziuni asupra utilizării spațiului urban, studiul contribuie la o mai bună înțelegere a dinamicilor urbane contemporane. Metodologia tezei îmbină o abordare calitativă inspirată din etnografie cu interviuri, observații, cartografiere și teledetecție. Dintr-o perspectivă critică, aceasta conferă un rol central actorilor (locuitori, instituții, agenți privați) care modelează orașul și dinamicilor generate la diverse scări prin integrarea în economia de piață și conformarea la un model de guvernanță neoliberală. Studiul surselor textuale și arhivistice îmbogățește analiza evoluțiilor recente printr-o privire istorică, începând cu secolul al XIX-lea. O abordare diacronică relevă preocuparea istorică a administrațiilor urbane pentru aspectele rurale ale Bucureștiului, reflectată în politici ce urmăreau fie reglementarea, fie excluderea activităților agricole din oraș. Această atitudine a elitelor urbane persistă după 1989, determinând o reconfigurare profundă a rolului agriculturii în cadrul orașului. Extinderea urbană, densificarea construcțiilor și reglementările permisive au redus terenurile agricole, în timp ce transformarea modurilor de viață, asociată consumului de masă, au contribuit la abandonarea unor activități agricole. Apariția inițiativelor de grădini comunitare după 2010, integrate mai bine în politicile urbane și inspirate de modele occidentale, a dus la concurența dintre diferite tipuri de agricultură urbană. Această teză contribuie la o mai bună înțelegere a agriculturii în Europa Centrală și de Est. Contestând ideea că practicile agricole reprezintă doar un mijloc de supraviețuire pentru populațiile sărace, ea susține necesitatea recunoașterii patrimoniului cultural și a atașamentelor implicite în menținerea acestor practici.
Fichier principal
Vignette du fichier
CRafanell_These_Bucarest_definitive_2024.pdf (167.2 Mo) Télécharger le fichier
Origine Fichiers produits par l'(les) auteur(s)

Dates et versions

tel-04876535 , version 1 (09-01-2025)

Licence

Identifiants

  • HAL Id : tel-04876535 , version 1

Citer

Carmen Rafanell. Cultiver la ville post-socialiste : L’agriculture urbaine à Bucarest, entre héritage rural et transformations urbaines. Géographie. Ecole des hautes études en sciences sociales (EHESS), 2024. Français. ⟨NNT : ⟩. ⟨tel-04876535⟩
0 Consultations
0 Téléchargements

Partager

More